REPERTORIU

Dansatorii au în circa 50 de dansuri tradiţionale provenind din toate zonele folclorice ale ţării: Valea Someşului, Câmpia Transilvaniei, Bihor, Oaş, Codru, Podişul Secaşelor, Tîrnave, Făgăraş, Banat, Moldova, Oltenia, Maramureş, iar instrumentiştii cunosc un număr impresionant de melodii din tezaurul nostru folcloric. Interpretarea fidelă - ca la Hora satului a faimoaselor dansuri româneşti şi a pieselor cântate ce provin direct din cercetări folclorice întreprinse de dr. Zamfir Dejeu, cercetător ştiinţific principal la Institutul „Arhiva de folclor a Academiei Române” Filiala Cluj Napoca, adeveresc întru totul caracteristicile creaţiei tradiţionale româneşti.  Cele mai complexe dansuri pe care le execută dansatorii sunt cele din Câmpia Transilvaniei (loc. Tritenii de Jos jud. Cluj – Purtata, Fecioreasca cu fată, Târnăveana, Cioarsa, Învârtita în două laturi şi Hărţag şi loc. Fărău jud. Alba – Haidăul, De purtat de pe Mureş, Datul fetei pe sub mână, De ponturi cu fată, Mureşană, şi Hategană. Se întâlnesc aici ritmurile: binar, sincopat şi asimetric ce produc pe verticală o adevărată poliritmie iar pe orizontală o nebănuită polimetrie. Se joacă după melodii interpretate de clasicul Trio transilvan: vioară, contră şi contrabas, dansatorii dialogând prin strigături pe diferite teme cum ar fi  despre joc. Momentele de virtuozitate constau în dansurile fecioreşti. Feciorii  bat  cizma întrecându-se între ei, pentru ca la sfârşit, fiecare să-şi ia fata pe care o învârte nebuneşte din plăcere încântând  privirile spectatorilor. Se naşte o aşa numită euforie artistică. La aceasta frumuseţe coregrafică contribuie şi cromatica impresionantă a costumelor populare de sărbatoare pe care le poartă dansatorii şi în care sunt imprimate toate culorile pământului.

 

This text will be replaced