ANSAMBLUL  FOLCLORIC  STUDENŢESC MUGURELUL
AL UNIVERSITĂŢII BABEŞ BOLYAI DIN CLUJ NAPOCA

Ansamblul  folcloric  studenţesc Mugurelul  al  Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca  a fost înfiinţat  în anul 1969 de prof. Ioan Uţiu, prima componenţă a ansamblului fiind exclusiv formată din studenţi de la Facultatea de Educaţie Fizică. Coregrafia era semnată de prof. Ioan Uţiu iar orchestra, formată din studenţi ai Conservatorului de Muzică ”Gheorghe Dima”, era condusă de acordionistul Gheorghe Mureşan.

Din anul 1971 ansamblul începe să se impună în cadrul festivalurilor studenţeşti, ajungând ca în 1974 să câştige pentru prima oară Marele Premiu al Festivalului Artei si Creatiei Studentesti, secţiunea de folclor. Au urmat zeci şi sute de spectacole pe scenele ţării, dar şi în străinătate.

Ca la toate ansamblurile studenţeşti şi la ansamblul Mugurelul tinereţea este o garanţie a calităţii spectacolelor sale ce motivează în parte succesele avute în cele peste 40 de turnee efectuate pe trei continente şi a numeroaselor diplome şi trofee.
În cei 42 de ani de când fiinţează, ansamblul a avut şapte instructori de dansuri şi zece dirijori. Directorul Clubului Universităţii a fost timp de 40 de ani profesorul Alexandru Braşoveanu. Coordonator artistic Paul - Alexandru Remeş

Coregrafia este semnată de profesorii Alina şi Paul Remeş, iar dintre muzicienii ansamblului se remarcă violoniştii Dejeu Doru Zamfir, Coman Doru Andrei, Pintea Andrei,  Ştefan Ioanovici - un veteran al ansamblului, acordionistul Coman Alexandru, taragotiştii Stan Mihai, Popa Vasile, Cătinean Vasile.

Dansatorii au în circa 50 de dansuri tradiţionale provenind din toate zonele folclorice ale ţării: Valea Drăganului, Valea Someşului, Câmpia Transilvaniei, Bihor, Oaş, Codru, Podişul Secaşelor, Tîrnave, Făgăraş, Banat, Moldova, Oltenia, Maramureş, iar instrumentiştii cunosc un număr impresionant de melodii din tezaurul nostru folcloric. Interpretarea fidelă - ca la Hora satului a faimoaselor dansuri româneşti şi a pieselor cântate ce provin direct din cercetări folclorice întreprinse de dr. Zamfir Dejeu, cercetător ştiinţific principal la Institutul „Arhiva de folclor a Academiei Române” Filiala Cluj Napoca, adeveresc întru totul caracteristicile creaţiei tradiţionale româneşti.  Cele mai complexe dansuri pe care le execută dansatorii sunt cele din Câmpia Transilvaniei (loc. Tritenii de Jos jud. Cluj – Purtata, Fecioreasca cu fată, Târnăveana, Cioarsa, Învârtita în două laturi şi Hărţag şi loc. Fărău jud. Alba – Haidăul, De purtat de pe Mureş, Datul fetei pe sub mână, De ponturi cu fată, Mureşană, şi Hategană. Se întâlnesc aici ritmurile: binar, sincopat şi asimetric ce produc pe verticală o adevărată poliritmie iar pe orizontală o nebănuită polimetrie. Se joacă după melodii interpretate de clasicul Trio transilvan: vioară, contră şi contrabas, dansatorii dialogând prin strigături pe diferite teme cum ar fi  despre joc. Momentele de virtuozitate constau în dansurile fecioreşti. Feciorii  bat  cizma întrecându-se între ei, pentru ca la sfârşit, fiecare să-şi ia fata pe care o învârte nebuneşte din plăcere încântând  privirile spectatorilor. Se naşte o aşa numită euforie artistică. La aceasta frumuseţe coregrafică contribuie şi cromatica impresionantă a costumelor populare de sărbatoare pe care le poartă dansatorii şi în care sunt imprimate toate culorile pământului.

Toate acestea alcătuiesc un veritabil document etnografic ce demonstrează în mare parte vitalitatea poporului român.